Cauzele Halitozei

Respirația umană (chiar și cea considerată normală) este un gaz cu o compoziție complexă. Oamenii de știință au identificat mai mulți compuși volatili, observând că un eșantion de aer expirat poate conține peste 200 de compuși diferiți.

O gamă largă de factori determină ce compuși se regăsesc în respirația umană, în special starea de sănătate, condiția fizică, boala, aportul de alimente și medicamente, factorii de mediu și stilul de viață.

Prin urmare, respirația urât mirositoare este un indicator al perturbării unui mecanism fiziologic sau al activității bacteriene anormale.Halitoza poate fi provocată de o multitudine de afectiuni atât orale cât și generale.

De aceea una dintre cele mai mari dificultăți întâmpinate in tratarea respirației urât mirositoare se datorează multiplelor cauze posibile ale afecțiunii și faptului că se încadrează într-o gamă largă de specializări medicale.

În general la aproximativ 80% din pacienții cu halitoza, cauza se regăsește la nivelul cavitații bucale: lucrări vechi, carii profunde, parodontopatii cronice, limba încărcată. Restul de 20% din cauze sunt de origine extra-orală: sistem respirator, tract digestiv, afecțiuni endocrine, sau de origine sistemică. Diagnosticarea acestor cauze extra-orale este în multe cazuri dificil de efectuat, necesitaăo echipă multidisciplinară și tehnologie de ultimă oră.

Mai ales în aceste cazuri este recomandabil ca pacienții să viziteze un centru specializat în halitoză. Există și cazuri în care nu se poate pune un diagnostic de halitoză veritabilă.

Anumite afecțiuni, cum ar fi secreția salivară redusă, problemele digestive, stresul și / sau anxietatea, determină perceperea senzațiilor de gust drept miros sau alterarea acestor senzații. În astfel de cazuri, pacienții consideră că suferă de halitoză, când în realitate au niveluri normale ale compușilor organici volatili și ale compușilor de sulf volatili (pseudohalitoză).

Mai mult, din ce în ce mai frecvent pacienții solicită o consultație de specialitate pentru halitoză ca un control de rutină și o oportunitate de a primi sfaturi preventive.

Această situație se datorează, în mare parte, conștientizării de către individ al posibilului impact negativ pe care halitoza îl poate avea asupra vieții sale personale și profesionale. ( pentru informații detaliate vezi Biblioteza Medicală – Cauze: Halitoză Orală Vs. Halitoză Extra-orală)

01 Gura 

Igienă orală precară, afecțiuni parodontale; hiposalivația sau xerostomia; cariile dentare profunde; abcesele cu punct de plecare dentar; osteita alveolară, pericoronarita; sângerarile gingivale; stomatitele; infecțiile/aftele; protezele dentare vechi; afecțiunile tumorale.

04 Cauze neurologice

Halitofobia; stresul; disfagia (simț distorsionat al gustului)

02 Tractul respirator (sus)

Rinosinuzita; respirația pe gură; obstrucția nazală; secrețiile nazale; deviația de sept; adenoidita ; amigdalita; prezența unui corp străin; rinita atrofică cronică; abcesele nazofaringiene sau retrofaringiene;

05 Tractul digestiv

Diverticulul faringo-esofagian (cunoscut și sub numele de diverticulul Zenker); refluxul gastroesofagian; neoplasmele; gastrita; ulcerele; hernia hiatală; prezența unui corp străin în faringe; afecțiunile inflamatorii intestinale.

03 Tractul respirator (jos)

carcinomul laringian; bronșita; pneumonia; abcesele pulmonare; cancerele pulmonare.

06 Cauze sitematice

Alimentele cu miros puternic (cum ar fi usturoiul) sau medicamentele cu miros puternic; deshidratarea; stările febrile; absorbția prin piele sau mucus; hipoglicemia (post prelungit; diete cu conținut redus de carbohidrați); modificările la nivelul intestinului; diverse boli hepatice și renale; diabetul; trimetilaminuria.

București, Bulevard Octavian Goga nr 23, Bloc M106, sc 3, interfon 69